Clinica-As

Cistita – cauze, simptome, diagnostic și tratament

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Cistita – cauze, simptome, diagnostic și tratament

 

O femeie din două se confruntă cu neplăcuta cistită. Incidența acestei afecțiuni a crescut în rândul femeilor în ultimii ani și nu trebuie tratată superficial sau după recomandările persoanelor neautorizate pentru a oferi sfaturi medicale.

Ce este cistita?

Cistita reprezintă o inflamație a vezicii urinare de orice natură sau cauză. Poate afecta atât bărbații cât și femeile, la orice vârstă. Datorită particularităților anatomice specifice ale femeii, doamnele se confruntă cu această afecțiune mai frecvent.

Pentru a afla care este tabloul complet al cistitei, cum poate fi diagnosticată și ce riscuri de recidivă există, domnul dr. Slavian Bumbu, Dr. în Științe medicale și medic primar ginecolog din cadrul Clinicii AS, îți oferă informații prețioase despre acest subiect. Iată ce trebuie să știi despre cistită: 

„Cistita se manifestă acut, cu debut violent și tablou clinic amplu sau cronic, cu manifestări persistente, sâcâitoare și deranjante. Cistita poate fi simptomatică, cu manifestări evidente sau asimptomatică, cu manifestări greu determinabile și mascate; izolată doar la vezica urinară sau asociată cu alte infecții ale tactului urinar; primară ca și localizare sau secundară altor procese inflamatorii pelvino-abdominale’’, precizează medicul Slavian Bumbu

Care sunt simptomele cistitei?

  • Imperiozitatea – senzaţie urgentă de micţiune, frecvenţă – mare, disuria – dificultăţi în eliminarea urinei,  cantitate – mică, arsuri sau dureri – în timpul sau după micţiune.
  • Hematuria – prezenţa sângelui în urină, modificari coloristice – verde, galben închis, modificări ale transparenţei – tulbure sau cu impurităţi izolate, modificări olfactive – miros strident, specific sau acidulat.
  • Disconfort sau dureri suprapubiene, ce se pot intensifica în timpul contactului sexual.
  • Stare generală proastă, apatie, uneori febră şi frisoane.

Sigur, aceste simptome pot fi unice sau multiple, individuale sau asociate altor patologii.

Tipurile de cistită

Cistita bacteriană – cauzată de bacteriile ce ajung în căile urinare fie ca infecţie directa primară, fie secundară infecţiilor din vecinătate.

Cistita interstiţială – vezica urinara dureroasă asociată cu senzaţia de urinare urgentă şi cronică, micţiune dureroasă, frecventă, fără decelarea bacteriilor în urină. În jur de 90% dintre cazuri sunt prezente la sexul feminin.

Cistita virală – mai frecvent la copii, mai rar la adulţi, mai ales imunocompromişi.

Cistita tuberculoasă – creşterea grosimii vezicii urinare cu diminuarea volumului ei.

Cistita euzinofila sau pseudotumorală – mai rar întâlnită, un proces inflamator ce apare la copii şi adulţi.

Cistita emfizematoasă – apare frecvent în diabetul zaharat.

Cistita cristalina alcalină – încrustarea cu fosfat de calciu a mucoasei vezicii urinare.

Cistita chistică – foliculară sau buloasă, asemănătoare carcinoamelor, are potenţial malign.

Cistita medicamentoasă – postchimioterapie – în mare parte post cure cu ciclofosfamide, post methicilină s.a

„Procesele externe ce afectează vezica urinară – neoplaziile pelvine, endometrioza, tulburările inflamatorii pelvine (BIP, diverticulita, boala Crohn).

Din păcate, această listă poate continua cu schistosomiaza, cistita cauzată de corpi străini, adenomul nefrogenic, malacoplakia, actinomicoza, lipomatoza pelvică, cistita asociată cu lupus eritematos, la infectaţi HIV. E posibil să fie descoperite noi forme de cistite ce apar ca urmare a interacţiunii omului cu mediul înconjurător, din ce în ce mai variat şi mai poluat’’, adaugă Dr. Slavian Bumbu.

Care sunt complicaţiile şi factorii de risc?

”Cele mai frecvente complicaţii care pot apărea sunt: cronicizarea procesului, apariţia rezistenţei sporite la antibiotic, hemoragii, formarea de ulceraţii şi fistule. Din păcate, persistenţa afecţiunii poate contribui la disconfortul psihic, la creşterea intensităţii durerii şi amplificarea semnelor urinare, fapt ce determină scăderea calităţii vieţii. Factorii de risc pot fi igiena inadecvată, bolile cu transmitere sexuală, jucăriile şi jocurile sexuale, contraceptivele locale, hipertrofia sau inflamaţia prostatei la bărbaţi, vârsta, bolile associate”, spune dr. Slavian Bumbu de la Clinica AS.

Cauzele care duc la apariţia cistitei:

Cistita instaurată ca afecţiune primară la nivelul vezicii urinare este cauzată de infecţii bacteriene, fungice, virale, cu microorganisme, iar cistita instaurată secundar apare ca urmare a altor afecţiuni şi situaţii sau stări (boli generale, traumatisme locale, procese inflamatorii pelvine, neoplazii, ingestii de substanţe, postradioterapie, stări imunocompromise etc.)

Cum se pune diagnosticul de cistită?

„Pe baza anamnezei, a semnelor clinice si a examenului clinic se determină un diagnostic presupus şi se indică:

Analize de laborator: precum sumarul de urină, sedimentul urinar, urocultura cu antibiogramă. Investigaţii – ultrasonografia, probe urodinamice, radiografia (urografie i/v, cistografia etc), cistoscopia şi, dacă este necesar se practică şi biopsia ( la cistita interstiţială, diagnosticul se bazează pe manifestările clinice, iar biopsia susţine diagnosticul)’’, precizează medicul Slavian Bumbu, Dr. în Ştiinţe medicale și medic primar ginecolog la Clinica AS.

În funcţie de gradul afecţiunii, de cauză, complicaţii şi implicaţii se pot face investigaţii imagistice mai ample (RMN, CT) precum şi o gamă mult mai mare de analize de laborator.

Cum se desfăşoară tratamentul?

”Este obligatoriu ca tratamentul să fie unul individualizat, iar în cazul infecțiilor bacteriene, tratamentul cu antibiotice trebuie să fie în conformitate cu antibiograma. Cistita euozinofilă la copii nu necesită de obicei tratament pentru că, de cele mai multe ori, are o vindecare spontană’’, mai spune specialistul.

Cum poate fi prevenită?

Majoritatea cistitelor pot fi prevenite. „În cazul celor infecţioase  se respectă măsurile de precauţie şi igienă, iar cele noninfecţioase necesită măsuri complexe şi depind, în mare măsură, de cauza şi specificul lor. Cele cu statut de imunocompromis necesită restaurarea imunităţii normale’’ , adaugă dr. Slavian Bumbu.

Care pot fi greşelile de tratament?

„Tratamentul de sine stătător este cea mai frecventă greşeală, apoi tratamentul antibiotic fără urocultură şi antibiogramă în cazul cistitelor bacteriene, urmat de un tratament instaurat tardiv faţă de termenul şi condiţiile oportune.”

Poate recidiva cistita?

„Poate, însă, în cele mai multe cazuri, recidiva are loc din cauza suprainfectării de novo cu altele sau aceleaşi tulpini de bacterii, tratament fără antibiogramă, formarea rezistenţei la antibiotic în timpul tratamentului, persistenţa factorilor cauzatori sau a condiţiilor determinate de cistită.

Recidiva cistitei se poate preveni urmând tratamenente individualizate, în funcţie de forma, cauza şi circumstanţele afecțiunii, la unul dintre medicii specialişti în ginecologie, urologie, uro-ginecologie”, mai spune dr. Slavian Bumbu.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Ți-a plăcut articolul?

Distribuie-l pe Whatsapp

Mai citește un articol